Importanta ph-lui corpului si cancerul

septembrie 4, 2012 · 0 Comments

Viata este o lupta, dar nu impotriva pacatului, nu impotriva puterii banului, nu impotriva unor forte energetice malefice, ci impotriva ionilor de hidrogen.
(H.L. Mencken)

Iata o afirmatie extraordinara facuta acum aproape 100 de ani (mai precis in 1919) de doctorul si scriitorul american H.L. Mencken. „Viata este o lupta, dar nu impotriva…….., ci impotriva ionilor de hidrogen”.
Avem deci o dovada ca inca de atunci oamenii de stiinta descoperisera importanta unui raport alcalin-acid corect si a pH-ului echilibrat in organism.
Din pacate, dupa anii ’30, odata cu infiintarea Food and Drug Administration (celebrul FDA) in SUA, multe din descoperirile importante referitoare la sanatate au fost ’pierdute’ pentru mult timp – incluzand aici tehnologia RIFE, argintul coloidal, orgonul si nu in ultimul rand cercetarile asupra importantei pH-ului.
Conceptul raportului alcalin-acid nu este unul nou. Una din primele personalitati ce l-a adus in discutie a fost renumitul ‘profet’ Edgar Cayce, in anii ’40. El vorbea continuu despre detoxifierea corpului prin ierburi, clisme, post, masaj, bai de abur si hrana potrivita in scopul alcalinizarii corpului.
Mai recent, doctorul Theodore A. Barody (autorul celebrei carti “Alkalize or die” – “Alcalinizeaza-te sau vei muri”) afirma : “Nenumaratele denumiri ale bolilor nu conteaza cu adevarat. Ceea ce conteaza cu adevarat este ca toate au aceeasi cauza esentiala : prea multe deseuri acide in organism !”
Si mai recent, un alt cunoscut promotor al alcalinizarii, doctorul Robert Young afirma, in extraordinara sa carte “Miracolul pH-ului” : “Cei ce doresc sa cerceteze cu sinceritate vor fi rasplatiti cu secretul sanatatii permanente. Ne putem vindeca singuri schimband mediul din inetriorul corpului. Potentialii invadatori nu vor mai avea posibilitatea sa se dezvolte si vor deveni inofensivi”. El urma astfel o idee pe care dr. Charles Bernard, contemporan cu celebrul Louis Pasteur (‘inventatorul’ conceptului de pasteurizare pentru eliminarea germenilor), o afirmase cu tarie in timpul vietii sale : “Nu de germeni si alti agenti patogeni trebuie sa ne facem griji, ci de propriul nostru teren interior.” O idee pe care, se spune, Louis Pasteur a recunoscut-o ca fiind adevarata, pe patul de moarte.
Dar ce inseamna aceste concepte de ‘alcalinizare’ si ‘pH’ ? Haideti sa vedem.
Nutrientii din alimente (carbohidrati, proteine, lipide s.a.) sunt livrati prin sistemul sanguin celulei, iar acestea utilizeaza oxigen (inspirat prin plamani si adus tot de sange) pentru a-i ‚arde’ si a oferi corpului energie (ce se inmagazineaza in mici molecule numite adenozina trifosfat – ATP). In urma acestei operatiuni raman, evident, si reziduuri (deseuri – ‚cenusa’). In afara de apa si dioxidul de carbon ce este expirat de plamani, rezulta reziduuri sub forma unor saruri. Hrana considerata ‚buna’ sau ‚rea’ pentru noi este determinata de cantitatea si calitatea deseurilor (sarurilor) produse : alcaline sau acide.
Orice substanta ce intra in corp produce fie reziduuri alcaline, fie acide. Aciditatea si alcalinitatea unei substante este masurata cu ajutorul pH-ului (potentialul de hidrogen) pe o scala logaritmica de la 1 la 14. Fiecare numar din aceasta scala reprezinta logaritmul concentrarii ionilor de hidrogen. La valoarea 7 substanta este considerata neutra, sub 7 acida iar peste 7, alcalina. Se considera a fi substanta acida cea care elibereaza ioni de hidrogen (H-) intr-o solutie sau mediu, iar substanta bazica cea care preia, indeparteaza H-, eliberand radicalul de hidroxil OH+. Acesta din urma este foarte important intrucat de el se ‘cupleaza’ mineralele considerate alcaline, generand hidroxid de potasiu, de sodiu si de calciu – KOH, NaOH, Ca(OH)2 – care pastreaza oxigenul. Iar oxigenul este ‘combustibilul’ de baza al corpului.
Exista alimente ce genereaza saruri (reziduuri) alcaline si alimente ce genereaza saruri acide (mai pe larg in lista alimentelor). Desi, dupa unele studii, practic 99% din reziduuri sunt acide – de aceea urina si pielea (transpiratia), cele doua mari canale de eliminare, au pH acid. Reziduurile alcaline uzuale sunt mai degraba ‘mai putin acide decat celelalte’ sau ‘mai aproape de neutru’. Doar 1% se pare ca sunt saruri alcaline reale.
Nu e de mirare deci ca se acumuleaza in exces deseurile acide, corpul nereusind sa faca fata. Ele sunt eliminate partial prin rinichi, plamani si piele, dar o parte din ele sunt depozitate in tesuturile unde exista o circulatie mai slaba a sangelui : burta la barbati, solduri la femei, incheieturi, articulatii, anumiti muschi – in ambele cazuri. Deseurile pe care nu le eliminam devin deseuri solide precum colesterolul, acizii grasi, acidul uric, pietre la rinichi, la bila, urati, fosfati, sulfati, diverse formatiuni cristaline, ce se acumuleaza in corp. Iar aceasta se traduce prin hiper-aciditate, care duce la boala (indeosebi reumatism, arteroscleroza, osteoporoza, guta) si imbatranire accelerata. De fapt, am putea spune, la fel ca dr. Barody, ca toate bolile au aceeasi cauza esentiala : prea multa aciditate !
Cum apar aceste boli datorate hiper-aciditatii (excesului de reziduuri acide) ? Sa luam un simplu exemplu. Cand se creaza acid fosforic sau acid sulfuric prin oxidarea nutrientilor ce contin fosfor si sulf, puterea acidului e prea mare pentru a fi suportata de corp. Pentru a rezolva problema, corpul dizloca – din sistemul osos, par, ungii si dantura – calciu, pentru a neutraliza acizii puternici, rezultand un acid mai slab – fosfat, sulfat. (De exemplu, uratii si fosfatii din pietrele la rinichi sunt in realitate o combinatie de substante acide si calciu). Si iata cum apare osteoporoza – prin ‚furtul’ de calciu.
De fapt, excesul de aciditate forteaza corpul sa ia mai multe minerale alcaline – calciu, sodiu, magneziu, potasiu – de la organele vitale si sistemul osos, pemtru a neutraliza acidul si a-l elimina din corp. Ca rezultat, corpul poate suferi o ‘coroziune’ severa si prelungita ce poate continua nedetectata ani de zile, pana izbucneste sub forma acelor ‚boli ale batranetii biologice’ de care vorbeam mai sus.
Cancerul, de asemenea, este o boala datorata hiper-aciditatii. Doctorul Keiichi Morishita in cartea sa, “The Hidden Truth of Cancer” (“Adevarul ascuns al cancerului”) explica lucrurile in felul urmator : daca sangele este foarte acid, inevitabil corpul va depozita substantele acide in exces in unele zone, astfel ca sangele sa-si mentina alcalinitatea (vom vorbi imediat si despre sange).
Pe masura ce lucrurile evolueaza, astfel de zone isi maresc aciditatea si unele celule mor. ; ele se transforma in deseuri acide, ce sunt eliminate. Totusi, alte celule se adapteaza mediului. Cu alte cuvinte, in loc sa moara – precum o fac celulele normale intr-un mediu acid – ele supravietuiesc, sufera mutatii si devin celule anormale. Acestea sunt numite celule maligne. Ele nu corespund cu memoria codului genetic, deci cresc in mod nedefinit si fara ordine, comportandu-se invers fata de celulele normale. De exemplu, celulele normale inspira oxigen (O2) si expira dioxid de carbon (CO2). Singurele celule care expira oxigenul, la fel ca si plantele, sunt celulele canceroase.. Din aceasta perspectiva, putem compara cancerul cu o planta ce creste in interiorul corpului nostru. O planta ale carei radacini pot fi taiate prin alcalinizare.
Ce este cu acest termen ? Se subintelege acum – alcalinizarea reprezinta tocmai revenirea corpului la un raport al pH-ului echilibrat prin eliminarea deseurilor acide in exces.
Cand vorbim de pH-ul corpului intelegem de fapt pH-ul anumitor lichide din interiorul sau. Iata in continuare valorile medii ale pH-ului pentru o persoana sanatoasa (conform lui Harald Tietze) :
pH

Sucurile gastrice din stomac 1,5-3,5
Piele/transpiratie 4,7
Saliva (dimineata) 6,4
Urina (dimineata) 5,5-6,0
Lichid intracelular 7,1
Sange 7,35-7,45
Sucuri pancreatice 8,8

Nu voi intra in explicatii ale acestor valori aici – le gasiti detaliat in cartea lui Harald Tietze „Intinerirea – cum sa inversezi procesul de imbatranire”.
Voi vorbi putin doar despre sange, care reprezinta cel mai important lichid din organism.
Sangele merge prin arborele circulator si transporta prin globulele rosii, catre fiecare celula vie din organism, substante nutritive si oxigen. Acestea sunt folosite de celulele pentru a produce energia necesara functionarii corpului si ca materii prime pentru dezvoltarea si regenerarea tesuturilor. Difuzia catre celule se face prin intermediul unui sistem de artere, vene si capilare (prin acestea din urma ajung efectiv catre celulele organelor si tesuturilor). Sangele curata si reziduurile rezultate din aceste procese (de fapt el transporta substantele inutile, CO2 si saruri acide, catre plamani si rinichi, unde este si filtrat). Sangele contine de asemenea si ‘unitatea de graniceri’ – globulele albe ce se lupta cu agentii patogenii invadatori.
Sangele, ‘izvorul vietii’, este cel care determina de fapt gradul de sanatate al intregului organism.
Toate bolile rezulta din imbolnavirea sangelui datorita stersului, reactiilor emotionale, tulburarilor ce apar cand acesta este perturbat in modalitatile lui de circulatie normala sau intoxicat, impurificat, nicotinizat, alcoolizat cu substante straine de natura noastra.
Orice substanta straina introdusa cu sau fara voie in circuitul sanguin produce un dezechilibru, o impurificare, o schimbare in privinta maririi sau micsorarii vaselor de sange sau a vitezei circulatiei lui, ducand la blocaje si in cele din urma la imbolnavire. Cand deseurile acide intra in sange, sistemul sanguin incearca sa le elimine prin plamani (CO2) si rinichi (saruri din urina). Iar cand sunt in exces, se produce o perturbare a pH-ului sau, de multe ori scazand sub limita minima de 7,35. In aceste conditii, alte zone ale corpului trebuie sa secrete anumite substante pentru a readuce sangele la media sa. Iar aceasta nu se poate face oricand si in orice fel, dupa cum vom vedea in articolul despre apa alcalina.
Aciditatea coaguleaza sangele. Este o proprietate necesara a sangelui de a opri sangerarea cand ne taiem. Datorita acestei proprietati salvatoare, sangele se ingroasa pe masura ce imbatranim, sau cand acumulam mai mult acid (se blocheaza capilarele) cauzand proasta circulatie – prima cauza a bolilor degenerative. Si astfel au probleme toate organele. Dar toate organele muncesc pentru a pastra sangele cu un pH echilibrat – ele chiar sunt dispuse sa sufere agresiuni daca pot ‘apara’ astfel un pH minim de 7,35. Ceea ce se si intampla, din pacate.
O alta cauza a imbolnavirii la nivel fizic se datoreaza prezentei in organismul nostru a diversilor agenti patogeni (‘parazitii’ fizici apar in corpul fizic drept urmare a ‘parazitilor’ informational-energetici din celelalte corpuri ale fiintei noastre-vezi aici). Virusi, viermi, bacterii, stafilococi, fungi si alte vietati asemanatoare supravietuiesc in corp ca urmare a mediului acid dinauntru. Nu neaparat prezenta lor, ci excrementele lor (deseuri toxice produse cand ele digera indeosebi grasimi, proteine si glucoza), precum si celulele albe moarte in lupta sunt cele ce cauzeaza o aciditate in plus. Parazitii ne fura hrana, o transforma in otrava si o arunca in interior. Pur si simplu, in loc ca celulele sa se hraneasca, aproape toata hrana merge catre ei, iar celulele folosesc resturile ! Si la fel se intampla si la nivelul corpului mental, emotional si spiritual ! Consecintele va las sa le deduceti singuri.
In loc sa atace cauza (pe corpul fizic), stiinta medicala cheltuie miliarde de dolari pentru a ataca parazitii (prin diverse tipuri de antibiotice) doar pentru a vedea cum acestia devin la un moment dat imuni. De ce oare ?
Agentii patogenii mor intr-un mediu alcalin – deci scopul nostru este de a mari cat mai mult alcalinitatea corpului, introducand produse alcaline (hrana si lichide). Dr. Charles Bernard avea dreptate :“Nu de germeni si alti agenti patogeni trebuie sa ne facem griji, ci de propriul nostru teren interior”. Sa ne schimbam propriul teren intr-unul in care celulele corpului infloresc, care sa nu fie ospitalier pentru patogeni si care sa ne ofere un sistem imunitar mai bun. Dar cum sa procedam ?
Haideti sa vedem cum putem reduce aciditatea (aceasta este de fapt problema):
– prin dieta : reducerea ponderii alimentelor acide si cresterea ponderii celor alcaline (se considera ca un raport 80% alcaline-20% acide este correct)
– prin exercitii fizice, sauna (in special cu infrarosii-un concept de ultima generatie) : ele ard calorii, ‘inmoaie’ sarurile acide prin miscare si transpiratie
– prin liposuctii, operatii de indepartare a ‘zonelor’ unde deseurile acide s-au depus in cantitati mai mari
– si, cel mai important ‘procedeu’ : neutralizarea acizilor prin utilizarea apei alcaline. Ea dizolva acizii care sunt eliminati apoi de rinichi. Pe larg despre acest lucru – aici.
De fapt, si mai importante sunt atitudinile interioare : calmul, echilibrul emotional, respiratia adanca, ‘surasul interior’, diverse practici energetice (meditatii). Avand in vedere ca lichidele corpului (si indeosebi sangele) sunt forme condensate de energie, aceasta este cea care conduce de fapt miscarea lor si duce la alcalinitate, de asemenea.
Raportul alcalin/acid este important pentru ca multe functii ale corpului apar doar la un anumit nivel de aciditate sau alcalinitate. Numeroase enzime si reactii chimice din corp functioneaza cel mai bine doar la un anume pH. O mica schimbare a pH-ului poate avea un efect profund asupra functionarii unor sisteme ale corpului. Ea afecteaza practic fiecare persoana din societatea noastra datorita modului in care traim, mancam, mediului in care existam. Rezultatul consta intr-un mediu intern in care boala se poate manifesta cu usurinta, opus unui mediu cu pH echilibrat ce permite functionarea normala a organelor.
Nu ne putem echilibra pH-ul in mod miraculos, peste noapte. Trebuie sa depunem eforturi. Copiii sunt mai ‘alcalini’ decat adultii dar nu au sistemul imunitar dezvoltat ; de aceea au nevoie de vaccine dupa nastere. Adultii sunt intr-o postura mai avantajata : ei sunt mai capabili sa lupte impotriva virusilor si bacteriilor, si depinzand de cat de multi ioni de OH+ au in corp, isi pot reveni la o stare echilibrata. Dar, cum spuneam, trebuie multa munca pentru asta.
Ceea ce, de fapt, avem de facut si noi.
sursa