Hrana vie de Ernest Gunther

mai 30, 2012 · 0 Comments

1.HRANA VIE REZOLVA PROBLEMA CANCERULUI S-au obtinut în ultimii ani mari succese în vindecarea cu alimentaţia crudă, lipsită de otrăvuri; de exemplu în cazul cancerului, bolnavilor de inimă, artritei, pietrelor la fiere, diabetului, bolilor de stomac, intestin şi piele, tuberculozei, prostatei, sclerozei multiple şi tuturor celorlalte boli. In aceeasi măsură reprezintă un mijloc de prevenire la cei sănătosi cât şi speranta pentru cei bolnavi la CARE MEDICII AU RENUNTAT SA MAI SPERE. In continuare un caz de cancer aparent fără nici o sperantă din America, care în perioada cât am stat acolo m-a impresionat în mod deosebit. Domnul R. J. Cheatham, cca. 40 de ani, suferea de cancer de piele, partea anterioară a trupului fusese operată de repetate ori astfel încât cicatricea a ajuns să aibă o lungime de 50 de cm, iar medicii renuntaseră să mai spere în cazul lui iar el îsi astepta moartea. A părăsit spitalul, patul de moarte unde avea vecini de suferinţă încă 15 pacienti dintre care azi nici unul nu mai este în viată. A primit o carte despre posturi de vindecare prin regim alimentar care l-a dus pe drumul vindecării. După cum a scrie, a citit mai multe asemenea cărti şi a devenit un bun client al Casei de Reformă. Prin posturi temporare şi regim alimentar sever format din crudităti şi sucuri de legume, s-a vindecat complet. Azi conduce un mare sanatoriu cu regim alimentar şi posturi, din sudul Floridei. Certificatul lui de însănătosire în engleză poate fi obtinut la R.S. Cheatham Changri – Health Resort, Bonito Springs, 33923, Florida, SUA. Despre o altă vindecare a unui caz de canncer, care poate convinge pe oricine de efectul hranei crude, citim în certificatul unei doctorite daneze, dr. Christine Melfi: „Experienta mea cu alimentaţia crudă”. Această doctorită suferea de cancer la piept care avea deja mărimea unui ou de găină. Fiind medic îi era clar că iradiatiile şi operatiile erau doar un tratament temporar, şi a ales regimul alimentar de crudităti pentru a se vindeca. Ea scrie: „A trebuit să demonstrez cu riscul vietii ce efect are hrana constituită 100% din crudităti. Primele două luni nodul de pe piept nu s-a micsorat. S-a mentinut neschimbat; dar apoi a intervenit o ameliorare. Nodul s-a micsorat, fortele mele cresteau, îmi reveneam vizibil şi mă simteam bine asa cum nu mă mai simţisem de ani de zile”. După însănătosirea completă a trecut la vechiul regim cu 40% hrană fiartă. Spre groaza ei, cancerul începuse din nou să crească. De acum încolo a început din nou cu regimul sever format exclusiv din crudităti şi cancerul a dispărut a doua oară. Multumită acestei experiente a ajuns la convingerea că alimentaţia cu crudităti ar putea la fel de bine să vindece toate celelalte boli. Si-a deschis un sanatoriu cu regim alimentar cu crudităti iar pacientii sunt tratati cu hrană 100% crudă. Datorită marilor ei succese a devenit renumită în întreaga Europă.

In continuare câteva citate din certificatul ei: „…Astfel, vedeam că sângele este otrăvit prin hrana fiartă pe care am mâncat-o. Senzatia de foame nu există (la alimentaţia cu hrană crudă) nici măcar când trebuie să dăm jos din greutate. Se poate efectua muncă grea şi cu această alimentatie. In genere, te simţi mai bine după această alimentatie asa cum nu te-ai mai simţit de ani de zile”. In timp ce hrana (fiartă) intoxică sângele şi slăbeste organismul, cu alimentaţia crudă, deci cu hrana vie, toxinele se dizolvă şi se elimină. Nu se poate, nu ne putem permite compromisuri când este vorba de viata şi sănătatea noastră. Trebuie să mergem pe singurul drum corect şi anume acela al ALIMENTATIEICU 100% CRUDITATI. DIN EXEMPLUL DE MAI SUS RETINEM CA SI HRANA PUTIN FIARTA, FIE CHIAR VEGETALA, POATE IMPIEDICA VINDECAREA. Deci trebuie să existe un secret al sănătătii în hrana crudă pe care îl vom desscoperi în cele ce urmează. Se mai pot enumera multe cazuri de vindecări extraordinare prin regim alimentar cu crudităti astfel încât trebuie să ne punem serios întrebarea de ce această metodă de vindecare simplă şi ieftină este tăinuită multimii şi de ce sunt oamenii înselati în această problemă. Când cu vreo 50 de ani în urmă s-a descoperit importanta vitaminelor în alimentaţia noastră stiintifică, stiinta a făcut mare tam-tam din aceasta. Astfel imediat s-a cunoscut ce daune apar din lipsa de vitamine a hranei fierte, rafinate (făina albă, zahăr, paste făinoase, etc.). De ce această propagandă? Pentru că era posibil să se fabrice în serie mare aceste vitamine şi să se facă o mare afacere. In anul 1940, cercetătorul american Edward Howell a făcut în acelasi domeniu o descoperire şi mai senzatională şi anume în cercetarea substantelor vitale propriu-zise: ENZIMELE. El a descoperit că enzimele sunt în fiecare fiintă vie purtătorii vietii şi cele care dau viată hranei noastre (ân măsura în care nu sunt omorâte prin fierbere) -Journal of the American Association for Medical Psihical Research, din 15.04.1940. Ciudat, stiinta nu a onorat corespunzător această extraordinară descoperire, nu a făcut propaganda pentru enzime asa cum a făcut-o cândva pentru vitamine. OARE DE CE?

Explicatia este simplă; enzimele se găsesc ca purtători ai vietii numai în hrana crudă, vie, nefiartă. Ce sunt enzimele şi în ce constă functia lor? Este vorba de fermenti speciali; ele (enzimele) contin scânteia vietii şi conditionează viata vegetativă în toate celulelele plantelor şi animalelor. Există nenumărate feluri de enzime; prin ele se caracterizează nu numai fiecare specie de plante sau animale dar dau fiecărei fiinte felul propriul de a fi, individualitatea sa, construiesc organele acesteia şi le mentin functia. Nu există vreo diviziune celulară, vreo crestere şi reproducere fără enzime. Ele sunt în acelasi timp administratorii şi executorii pe care Creatorul le-a pus în fiecare fiintă vie. Ele ghidează procesele chimice în fiecare organ al omului, animalului şi plantei şi anume asa ca şi cum ar gândi. Pentru a întelege mai bine prezentarea următoare a aparitiei cancerului este necesar pentru cititor să cunoască bine importanta extraordinară şi interesanta functie a enzimelor. Ceea ce realizează ele în interiorul organismului, este cea mai mare minune. In organismul uman există două feluri de enzime. In prima intră numitele endogene pe care le mai numim şi fermenti; ei sunt produsi ai glandelor digestive şi reglează digestia. Celelalte enzime propriu-zise, care reprezintă interes pentru observatiile noastre sunt exogenele; ele sunt acelea care reglează toate celelalte probleme numite mai sus, din corpul nostru şi mai ales metabolismul celular.

De aici recunoastem imensa importantă a enzimelor pentru sănătate. Sânt infinit mai importante decât vitaminele care exercită mai degrabă functia de substante ajutătoare ale enzimelor; spre deosebire de fermentii digestivi, corpul nu poate creea singur aceste enzime. Asa cum spune silaba EX, trebuiesc introduse din EXTERIOR, şi anume prinalimente asa ca şi vitaminele. Toată forta şi frumusetea pe care enzimele le-au desfăsurat poate înainte, într-o plantă tânără, în zarzavaturi sau într-un fruct într-o livadă, o livrează acum după ce am mâncat alimentele componente ale regimului alimentar de crudităti, în noul lor cerc de actiune şi anume în corpul nostru spre o dezvoltare sănătoasă. Această destinatie înteleaptă a enzimelor alimentare trece drept o lege a naturii. Pătrunderea enzimelor în celulele noastre şi legătura cu ele poate fi comparată cu o căsnicie (exogenele). Ele sunt după aceea inima din casă şi au grijă de dezvoltarea şi înmultirea celulelor. Acesti purtători, apărători vii, s-ar putea spune acesti spiridusi înzestrati cu gândire, respiră ca masinistii şi controlează toate functiunile în corp. In glande de exemplu ghidează cu îndemânare producereahormonilor, în ficat actionează ca niste chimisti inteligenti, în rinichi şi în glandele epidermale se îngrijesc ca sângele să fie bine curătat. Cu cât hrana contine mai multe enzime proaspete (hrana crudă) cu atât mai mult viata nouă curge în corpul nostru şi cu atât mai mult se pot forma noi celule. Acest lucru înseamnă energie, functionarea corectă a glandelor şi de aici şi o bună reglare a greutătii corpului, curătirea sângelui şi tesutului celular de toate „deseurile”, de pietrele de la rinichi, de efectele arterosclerozei, bolilor de inimă, cancerului şi a unui mare număr de alte rele. Aceea esentă din hrană ce are o capacitate de a curăta şi vindeca este cu atât mai mult în stare să prevină toate aceste boli şi să ferească mai ales pe bătrâni împotriva bolilor de bătrânete. Cu cât omul este mai tânăr cu atât mai bogat este corpul lui în enzime. La bătrânete în schimb scade numărul lor şi din acest motiv şi forta vitală,viata, scade. Acest lucru conditionează faptul că oamenii mai bătrâni necesită o hrană foarte bogată în enzime. In acest mod sunt scutiti de oboseală şi de bolile bătrânetii. Drept hrană bogată în enzime trec germenii de grâu, laptele crud, gălbenusul de ou, zarzavatul tânăr, coltul semintelor şi mai ales sucurile de zarzavaturi, laptele de mamă din primele zile contin de de cinci ori mai multe enzime decât cel de mai târziu. Ce aranjament întelept, căci nou-născutul necesită un plus de fortă. Hrana vie (cruditatile) este şi cel mai bun cosmetic. Inoirea celulelor este accelerată astfel încât pielea rămâne elastică şi împiedică formarea ridurilor. Ea (h.v.) vindecă glandele şi deci atât corpolenta cât şi subponderabilitatea. Cele mai fine vase epidermale sunt bine curătate şi deci bine irigate cu sânge. de aici aspectul proaspăt, tineresc. In acelasi mod hrana crudă reglementează tensiunea arterială, anghina pectorală şi împiedică infarctul. Cel ce se hrăneste cu crudităti trăieste o întinerire treptată chiar şi în viata sexuală. In exemplele noastre am prezentat functia enzimelor ca pe o adevărată minune, ca pe un secret în fata căruia omul trebuie să-si recunoască neputinta. Am constatat că alimentarea celulelor cu enzime este o lege a naturii. Il lăsăm pe cititor să aprecieze singur dacă distrugerea acestor enzime prin fierbere, pasteurizare sau alte procese asa cum apa în industria alimentară nu cumva reprezintă un act de rebeliune împotriva naturii şi a creatorului ei. Taina principală este cădin cauza lipsei de enzime se producedevalorizarea sărurilor hrănitoare cum este calciul, fosforul, sulful, fierul şi multor altora, mod prin care apar boli perfide. Chimistii afirmă că prin fierbere nu se distrug săruri. Ei au dreptate dar ceea ce lipseste după fierbere sunt enzimele care sunt legate de săruri în mod organic. Fără enzimele corepunzătoare, sărurile nu pot fi transformate corect în celule şi sunt în cea mai mare parte fără valoare, devenind balast. Sărurile organice se transformă în săruri minerale, anorganice.

Următorul fapt confirmă acest adevăr: în colectia zoologică din Schaffhausen, se poate constata la craniile de pisică şi câini, dantura stricată în timp ce la craniile animalelor ca vulpea, bursucul şi jderul acest lucru nu apare, pentru că aceste animale nu mănâncă nimic fiert. Hrana crudă previne deci cariile dentare şi o serie întreagă de boli ca artroze, sciatică, boli ale articulatilor soldului şi coloanei. Oasele cedează pentru că sunt subnutrite şi de aici sciatica. Cele mai multe fracturi sunt tot o urmare a acestor lipsuri. Aici ajută doar laptele crud bogat în calciu şi hrana crudă. Expresia „daune ale tinutei” e gresit utilizată, în loc de daune ale alimentaţiei în fapt. Asa cum relata un ziar dintr-un oras elvetian, o optime din copii prezentau devieri ale coloanei. Fundamentul instabil se pune deja la vârsta sugarilor. Aceste daune ale alimentaţiei reprezintă doar o mică parte a bolilor cauzate de aceasta. Pentru o adevărată vindecare nu ajută medicamentele sau băile dacă nu se recunoaste cauza şi nu se înlătură. Paralel cu lipsa de săruri nutritive are loc intoxicarea sângelui şi a organelor, ceea ce conditionează o altă serie de boli. Hrana fiartă produce mai multe toxine şi acizi care trec în sânge care apoi în mod normal ar trebui să fie eliminate. Dar pentru că organele de eliminare nu fac fată unei asemenea sarcini, multe dintre ele se depun în corp şi produc boli. Unii acizi care se acumulează în muschi şi articulatii se cristalizează şi cauzează astfel reumatismul şi artritele. Aceste substante nefolositoare se depun în altă parte şi formează calcifierea venelor, tensiunea arterială, bolile de inimă, pietrele la rinichi, bolile de piele şi multe alte suferinţe. Cauza propriu-zisă nu este aici curentul şi nici tonusul muscular care apasă si oboseste, ci lipsa de enzime din cauza alimentaţiei gresite. Sună aproape incredibil dacă se constată în continuare că bolile infectioase îsi au toate cauza în aceiasi intoxicare datorită hranei gresite. Boala este dată de germenii bolilor sau de un virus; dar vinovate sunt toxinele fără de care nici un virus nu s-ar putea instala. Un corp curătat prin hrană crudă nu se poate îmbolnăvi, deci trecerea spre acest gen de alimentare rentează de o mie de ori pentru. Ne eliberăm de frica de boli şi de virusi şi deci de exageratele asigurări.

Gripa este un ajutor de nevoie la care apelează natura pentru a curăta din când în când corpul, pentru că sileste să se tină regim (taie pofta de mâncare). De aceea nu are sens să scazi febra pe cale artificială. Dacă vrei ca copilul tău să fie ocolit de bolile de copii şi să nu necesite injectii periculoase şi dăunătoare atunci acordă interes hranei vii. Copiilor le place foarte mult hrana crudă. Dragostea părintilor să se manifeste prin aceea că dau un exemplu copiilor trecând şi la alimentaţia cu crudităti. Papagalul vecinului nu are voie să mănânce arahide prăjite (decât numai crude) pentru că altfel se îmbolnăveste, asa ni se spune. De ce atunci au voie copii nostri pe care îi iubim mult mai mult? Animalelor din grădina zoologică nu li se dă nimic fiert sau denaturat, pentru că în timp se îmbolnăvesc. Multi sunt în stare de intoxicatie, încât apar boli ce pun în pericol viata. Un infarct pune capăt vietii în cei mai buni (frumosi) ani. Adeseori sunt loviti oameni care niciodată n-au fost bolnavi. Cu aparenta lor sănătate era şi mai grav căci toxinele s-au putut acumula în acei ani îndelungati, ceea ce în final a dus la catastrofă.

Bineînteles că în functie de boală contribuie alături de toxine şi lipsa continuă de săruri nutritive din cauza fierberii hranei. De cele mai multe ori toate medicamentele, iradierile, injectiile, tratamentul dat de specialisti, chiar şi grefele ajută prea putin pentru că nu există dorinta de a recunoaste adevărata cauză a bolii. Bineînteles, o inimă sănătoasă grefată într-un corp bolnav, intoxicat, va esua imediat. In cazul unei boli, tot corpul este bolnav. Vedem cât de sucit pare să tratăm numai simptomele care pot fi comparate cu niste supape. Când o supapă este închisă apar altele pentru că răul trebuie să iasă la suprafată. Se poate obiecta de ce oamenii carefierbhrana pot trăi, în definitiv? Acest lucru este legat de capacitatea de adaptare a organelor după cum vomvedea. Biologii au descoperit că pentru metabolismul unei anumite hrane corespund numai acele enzime care sunt legate organic de acestea. Dar dacă lipsesc enzimele, corpul stie să se ajute apelând la fermentii digestivi, mai ales la pancreas. Din păcate acestea au capacitatea de a înlocui în foarte mică măsură procesulnatural. Câte unul care are aptitudini, care mănâncă putin şi cu măsură, poate îmbătrâni şi cu acest gen de hrană. Dar bolile în general şi cele caracteristice bătrânetii nu-l ocolesc. Denumirea de boli ale bătrânetii, este gresită pentru că ele nu sunt cauzate de bătrânete. Intre slăbirea datorită bătrânetii şi bolile de bătrânete este o mare deosebire.

2.APARITIA CANCERULUI Există o dependentă vizibilă între lipsa de hrană crudă şi formarea cancerului. Prin această lipsă, deci prin lipsa de enzime este dereglată după cum am spus, diviziunea celulară căci în acest caz nu poate fi corect efectuată. Astfel celulele degenerate care se transformă în excrescente ceea ce are drept urmare formarea ulceratiilor, cancerelor, tumorilor şi miomilor. Formarea cancerului este conditionată de actiunea unor anumite chimicale şi otrăvuri, de exemplu prin prafurile folosite în protectia plantelor, conservanti, medicamente chimice, clor şi fluor în apa de băut, nicotină, sarea de bucătărie şi multe altele. Dacă aceste otrăvuri sunt în stare să conserve şi să omoare microbii, atunci pot distruge şi enzime sau cel mult să le amortească de îndată ce otrava pătrunde în celulă. Dacă deja prin lipsa de enzime apar celule degenerate, cum trebuie să fie dacă mai pătrund şi otrăvuri ! Nu trebuie atunci să ne mirăm dacă enzimele pierd în celule controlul şi astfel celulele degenerate se înmultesc formând excrescente canceroase. Există diferite feluri de cancer. Fiecare reprezintă o excrescentă celulară apărută în anumite conditii fără să existe un virus purtător de cancer. Acolo unde toxinele se acumulează în celulele noastre pentru că lipsesc enzimele cu capacitatea lor de curătire sau sunt amortite şi omorâte prin actiunea otrăvurilor, apare descompunerea şi există conditii de formare a excrescentelor canceroase. Sântem din acest motiv convinsi că această boală nu are nimic de-a face cu un virus special. Pentru aceasta garantează deja faptul că boala nu este transmisibilă după cum se stie despre bolile cauzate de virusi. O contraotravă descoperită ar intoxica şi mai mult corpul bolnav de cancer, de aceea nu a putut fi descoperită şi nici nu se va descoperi. După experienta mea există numai un mijloc şi anume enzimele neotrăvitre care nu sunt produse într-o fabrică chimică, ci numai la taranul „biologic”.

Există şi dovezi indirecte pentru autenticitatea acestor prezentări, de exemplu anumite popoare care nu cunosc cancerul şi alte boli legate de alimentare. Un astfel de popor este Hunza, într-o vale foarte izolată din muntii Himalaia. Acolo nu se cunoaste nici o fabrică de alimente, îngrăsăminte şi chimicale. Laptele ca şi cea mai mare parte a hranei se consumă crudă. Din păcate s-a construit şi în această vale o sosea. Deci şi aici si-a făcut aparitia civilizatia, zahărul alb, sarea de bucătărie şi altele asemănătoare care subminează sănătatea acestui popor. Autorul îndrăzneste în continuare să afirme că nasterea copiilor anormali se datorează aceleiasi cauze ca şi la formarea cancerului şi anume lipsa de hrană crudă. Se formează celule germinale incomplete; pe de altă parte li se dă sperante femeilor sănătoase dar sterile că prin hrana crudă pot totusi să nască copii. Viitoarele mame care se hrănnesc cu crudităti au nasteri mai usoare. Nasterile prea timpurii şi avorturile sunt excluse. Dat fiind că fiecare al patrulea om moare de cancer şi dat fiind că banii pentru cercetarea cancerului au fost alocati, este datoria absolută a cercetătorilor să recunoască în sfârsit aportul celor ce au cercetat în domeniul enzimelor şi faptul că numeroase vindecări ale cancerului se explică prin hrana crudă, iar cercetarea lor să se orienteze în sfârsit spre acest domeniu.

Numeroase vindecări ale cancerului în lumea întreagă sunt acum fapte incontestabile şi nu mai trebuie ascunse. Dintre toate cărtile apărute privind vindecarea cancerului prin regim alimentar de crudităti, vreau să recomand cartea deja mentionată a lui Garson şi să îndrum pe sceptici spre: „Relatări despre 50 de cazuri de cancer vindecat”. Si acest medic vindecă cancerul cu precădere cu crudităti. Atâta timp cât cauza principală a cancerului nu este recunoscută şi înlăturată nu vor ajuta nici operatiile nici iradierile şi dimpotrivă tesutul iradiat este greu vindecabil chiar dacă s-a trecut la alimentaţia cu crudităti. Trebuie să prevenim aceste superficialităti. Bolnavii de cancer iradiat sunt cazuri ratate. Doctorita Melfi stia precis dece nu s-a lasat operată sau iradiată. Acest lucru se explică în certificatul ei. In toamna anului 1968 au fost consultate în spitalul Arau, mame, şi s-a făcut îngrozitoarea constatare că laptele de mamă contine în medie de 15 ori mai multe insecticide decât este international recunoscut admis pentru laptele de vacă pentru hrana oamenilor.

3. TOT FELUL DE VINDECARI Prin hrana crudă şi regim se pot vindeca tot felul de boli. O deosebită impresie mi-a făcut vindecarea propriului meu tată care suferea în cel mai înalt grad de arterită şi astm cardiac. Atunci încă nu practicam regimul alimentar de crudităti şi aveam putină experienţă în metodele de vindecare naturală. Mintea sănătoasă a omului îmi spunea totusi ca organele pacientilor nostri necesitau o curătire temeinică şi odihnă, iar hrana formată din carne şi sare trebuie evitată în întregime. Tatăl meu avea doar 56 de ani şi era de câtva timp bolnav. Sfaturile mele n-au fost acceptate, deci a fost chemat cel mai bun medic din regiune şi rugat să se ocupe de vindecarea lui. El administra pacientului din când în când câte o injectie, mai târziu tot mai des; în plus i-a prescris o hrană cât mai săracă în carne şi sare, lucru foarte neclar pentru că notiunea de „sare în carne” este cât se poate de subiectivă. Starea bolnavului se înrăutătea vizibil. Medicul părea să nu mai creadă nici el în vindecare căci făcând abstractie de injectie nu mai făcea nimic. Picioarele pacientului se umflau, au ajuns ca două butoaie. Deoarece pacientul de mult nu se mai putea duce la medic, acesta a trebuit în final să vină de două ori zilnic pentru a da injectiile. Din cauza apei apăru astmul cardiac care se înrăutăti în asa măsură încât ziua şi noaptea nu se mai putea gândi la somn.

Fără a întreba medicul am încercat cu ceaiuri din plante dar nici acestea nu i-au putut aduce vre-un ajutor sau alinare atâta timp cât stomacul bolnavului era încărcat cu mâncăruri care-i întoxicau sângele şi care de la bun începuterau cauza bolii. Otrava injectată ajută la intoxicare în loc să vindece. De fiecare dată când încercam săa-l conving pe tata să treacă la alt regim îmi spunea că medicul stie mai bine. Vedeam aici prima oară tenacitatea omului legată de primele lui obiceiuri de mâncare; câte unul care fără să stie se sinucide prin pofta de mâncare. Adeseori mi se părea că nu pot exista chinuri mai mari decât cele pe care trebuia să le suporte acesta. Toată noaptea se văita. Abia când suferinţele au ajuns la apogeu iar sfârsitul părea să fie aproape, tata mă întrebă: „La ce te referi când spui alt regim alimentar?” In sfârsit era docil şi dornic să asculte sfaturile mele. De acum înainte n-a mai avut voie să se aseze la masă cu familia pentru că nu s-ar fi putut abtine de la gustoasele mâncăruri. Nu mai primea nimic altceva decât câteva linguri de ceapă tocată pe o felie de pâine cu unt şi o cească de ceai concentrat pentru rinichi. La fiecare masă mânca deocamdată aceleasi lucruri. Intre ele trebuia să facă foame. Obisnuit să mănânce picant îsi iubea mâncarea cu ceapă. Ar fi mâncat mai mult dacă l-as fi lăsat. In 24 de ore apa din picioare dispăruse. Deja în două săptămâni,noaptea, pacientul a putut dormi de la un cap la altul şi astmul dispăru complet. O rană deschisă la gambă ce o avea de 2 ani se vindecă în 7 zile şi în săptămâna următoare tatăl meu mergea deja 2 km până în satul vecin. Totul era ca o minune după această boală grea. Jur că nu exagerez nimic. Injectiile nu s-au mai făcut după schimbarea regimului alimentar. Incet, încet, retele de mâncare au fost variate desi foamea mai trebuia să mai persiste putin. Convalescentul participă cu entuziasm.

Nu numai boli grele se pot vindeca prin regim dar chiar şi suferinţe care nupot fi numite boli, cum sunt de exemplu durerile de cap, respiratia urât mirositoare, oboseala şi constipatia. Unde este vorba de cafegii şi fumători sau alcoolici se recomandă la început un post. In plus cineva a afirmat ca hrana cruda ar putea înlocui lipsa de somn; a doua zi după insomnie se simtea totusi odihnit şi în puteri. Boli de alimentatie propriu-zise ca: apendicita, pietre la fiere, artrita şi multe altele se pot vindeca tot prin regim, necesită însă din cauza pericolului şi durerilor un procedeu de vindecare mai rapid. Din acest motiv am adăugat capitolul „Indicatii speciale pentru bolnavi”. Să nu uităm că cei loviti nu erau vegetarieni şi că odată cu trecerea la hrana crudă este necesar un timp până când forta ei de curătire poate să se desfăsoare. Mai bună decât vindecarea este prevenirea bolilor prin hrana vie. Automat aduce un mod de viată sănătos, unde soarele, cerul, apa, respiratia corectă, mâncarea suficientă şi măsura chiar la savurarea hranei crude joacă un rol important. Hrana crudă partială poate deja să creeze unele forte de apărare dar se vor evita următoarele alimente denaturate: pâinea albă, semialbă, prăjiturile, carnea zilnică (cel mult 1-2 ori pe săptămână) ouăle fierte, laptele fiert sau pasteurizat, mâncărurile cu grăsime sau fierte în grăsime, zahărul, ciocolata şi prea multă sare.

4. PENTRU CE FEL DE HRANA ESTE OMUL CREAT Dat fiind că a existat o perioadă când oamenii se hrăneau în principiu cu vânatul şi acela si-l fierbeau, se poate trage concluzia că suntem creati pentru hrana cu carne, iar fiertul ar fi natural, normal. Asemenea concluzii prea putin întemeiate dau nastere la erori. De ce în libertate animalele nu se îmbolnăvesc niciodată în timp ce între popoarele civilizate abia se mai găseste un om sănătos cu adevărat? Ce experiente ar trebui făcute în grădina zoologică când s-a început hrănirea animalelor cu hrana fiartă din grija fată de boli? Exact inversul decât ceea ce era asteptat şi anume că animalele se îmbolnăveau şi mureau. In parte au pierdut capacitatea de reproducere. Prin pierderi am devenit mai întelepti. Astfel s-a început alimentarea animalelor valoroase cu hrana lor naturală, nefiartă pentru care au fost create. După aceea se puteau citi în mai multe ziare că animale foarte rare au dat nastere la pui în captivitate. Pentru a obtine un răspuns corect la întrebarea noastră ne putem ajuta de alte comparatii cu regnul animal. Ce grup de animale se apropie cel mai mult de om prin forma aparatului digestiv? Cumva grupul animalelor răpitoare, a ierbivorelor, a omnivorelor (porcul) sau acelea care se hrănesc cu precădere cu fructe (maimutele)?

Gorilele de exemplu nu mănâncă nici un pic de carne; maimuta antropoidă este singurul animal al cărui aparat digestiv coincide în întregime cu cel al omului. Intestinul carnivorelor de exemplu este de cinci ori mai scurt decât cel al omului, măselele sunt ascutite, ale omului tocite, saliva lor este acidă, a omului este alcalină, intestinul lor în interior este neted, al omului nu, limba lor are o suprafată aspră în timp ce noi avem o limbă netedă, chiar şi sucul gastric este mult mai tare la animalele răpitoare. Organele digestive ale omnivorului au mai multă asemănare cu acelea ale animalelor răpitoare decât cu cele ale omului, acest lucru însemnând că animalele carnivore ar putea să digere mai usor fructe decât un ierbivor sau un animal ce se hrăneste cu fructe (vaca, maimuta, omul). Pentru că acidul gastric al omului este prea slab pentru digerarea cărnii iar intestinul nu este neted şi de cinci ori mai lung decât al carnivorelor, carnea rămâne prea mult timp în intestin, ceea ce produce descompunerea ei şi un miros urât. Substantele de descompunere ajung prin peretii intestinului în sânge şi conditionează aparitia bolilor. Sustinătorii legii evolutiei să-si spargă capul şi să afle de ce aparatul nostru digestiv nu s-a adaptat treptat la hrana din carne sau de ce nu a devenit egal cu cel al carnivorelor după ce noi oamenii de milenii întregi ne-am chinuit să savurăm carnea. Acest lucru ne demonstrează în suficientă măsură că omul se hrăneste gresit şi de aceea este atât de sensibil la toate bolile imaginabile. Ierbivorii n-au gheare pentru a prinde vânatul. Omul şi maimuta sunt unicele creaturi prevăzute cu mâini cu care se pot cătăra pentru a culege fructe. O dovadă pentru hrănirea lor: au nevoie în special de fructe. Civilizatia a conditionat schimbări esentiale în modul de viată al omului, maimutei antropomorfe; deci hrana lui trebuie să se compună în primul rând din fructe; printre acestea se numără şi nucile şi semintele. Maimuta se hrăneste şi cu muguri şi cu fructe, frunze fragede ceea ce ar corespunde salatei noastre; dacă găseste rădăcini sau bulbi comestibili nu-i ocoleste (morcovul). Bineînteles toate le mănâncă asa cum sunt în natură. Nu stie nimic de fiert, sare sau otrăvuri conservante.

Raportat la noi, aceste constatări dau prima din legile alimentaţiei pe care Creatorul a dat-o primei perechi de oameni şi care este scrisă pe prima pagină a Bibliei. Aici scrie: „Iată că v-am dat orice iarbă care face sământă şi care este pe fata întregului pământ, şi orice pom care are în el rod cu sământă, acesta să vă fie hrana voastră”. Acest lucru este valabil ca lege naturală pentru că suntem creati pentru aceasta. Există multe sotii tinere care din dragoste pentru soti gătesc „ce este mai bun”. Apoi primim vestea că una sau alta din cunostintele noastre a murit la 30, 40 sau 50 de ani de cancer, scleroză multiplă, infarct, sau altă boală a civilizatiei. O întreagă avere s-a dus pe medic, dar toti specialistii n-au putut face nimic. Aceste tinere femei au vrut să facă un bine sotilor lor; dar din lipsa de stiintă, neintentionat, l-au condamnat la o moarte prematură. O tragedie mai mare nu ne putem închipui. S-a sacrificat totul pentru o vindecare care nu există; durerile şi suferinţele celor din jur când totul se sfârseste. Pentru citirea literaturii sănătătii nu s-a găsit timpul necesar în zilele bune. Se va da aici un caz din multele existente. Un bărbat la care în tinerete i s-a format o tumoare pe creier care exercită o presiune pe nervul optic. Si la el scria: „Imediat operat, altfel prea târziu”. In ciuda operaţiei azi este orb. Dacă totusi cineva i-ar fi spus că organismul lui este creat pentru alt gen de hrană şi că ar trebui măcar două luni să încerce să se hrănească cu crudităti, poate cu sucuri de crudităti. După experienta noastră nu se înrăutăteste nici un cancer la acest gen de hrană şi începe după un timp să se vindece. Din acest motiv sunt 100% convins că operatia n-ar fi fost necesară şi că omul s-ar fi bucurat şi azi de lumina ochilor. 5. DAUNE PRIN FIERBERE De curând a venit la mine cineva aducând triumfând vestea că în apropiere de Berna a murit o femeie vegetariană de crudităti la vârsta de 40 de ani de cancer.S-a descoperit că era vorba de o simplă vegetariană. Intre acestea două există o mare diferentă. Vegetarianul renuntă la carne, dar fierbe majoritatea mâncărurilor. Chiar dacă acest lucru se face în aburi nu există totusi o deosebire esentială între fiertul în aburi şi fietul normal. In ambele cazuri se ditrug enzimele. Zarzavaturile fierte în apă se devalorizează. Asa scrie cercetătorul american Dr. Garson în cartea sa: „Dureri şi suferinţe”.

Printre altele scrie că daca varza este fiartă mai contine numai 1/40 din valoarea initială. Asemenea fapte te obligă să asculti. Vitamina C, foarte importantă în functia ei principală de curătire a sângelui, este în întregime distrusă prin fierberea laptelui. Toate sărurile nutritive ajung în apa de fiert şi în aburi, zarzavaturile nu mai contin nimic. Proteinele pierd prin căldura fierberii 2/3 din valoarea lor nutritivă, înparte prin coagulare, în parte prin distrugere. Proteinele fierte produc în plus multe toxine şi acizi, în procesul metabolismului. Pierderile de calciu, fier, magneziu, siliciu, iod şi alte săruri minerale cauzate prin fierbere s-au mentionat deja în primul capitol. Lipsa de enzime era drept urmare că 3/4 din principalele săruri minerale nu sunt în întregime valorificate de celulele corpului în măsura în care aceste săruri mai există. In cazul unor asemenea pierderi chiar şi amidonul şi glucoza se modifică din punct de vedere chimic. In acest mod devine un pericol pentru omul care tinde spre obezitate, ceea ce în cazul că nu s-ar fierbe nu s-ar întâmpla. Fructele crude sunt suportate chiar şi de diabetici, dar cele fierte NU. O altă dovadă pentru modificarea periculoasă a zahărului şi amidonului prin fierbere. Fructele să nu fie sub nici un motiv fierte sau sterilizate (pag. 17). Pentru păstrare se recomandă congelarea. Cea mai mare pierdere prin încălzire suferă grăsimile şi uleiul şi nu numai la fierbere, dar deja din timpul procesului de fabricare, de exemplu, uleiulobtinut prin presare la cald. Amănunte în acest sens în capitolul privind vindecarea bolnavilor de inimă. La fel ca grăsimea animală, margarina solidificată din plante şi uleiul încălzit astupă arterele şi duce la tensiune ridicată. Tot asa repede grăsimile şi uleiurile presate la rece curătă arterele. Asa cum cele dintâi produc obezitatea tot asa cele din urmă duc la scăderea greutătii. Aromele şi condimentele proprii fiecăror mâncăruri se reduc mult prin fierbere.

Inlocuitorii artificiali devin astfel indispensabili, sarea şi zahărul alb; ambele sunt foarte dăunătoare fiind foarte concentrate. Adevărul este că sunt niste înlocuitori foarte jalnici comparându-i cu pierderile suferite prin devalorizare. S-a constatat că din hrana fiartă se mănâncă în general de 3-4 ori mai mult decât din cea crudă. Deja volumul scade puternic prin fierbere. Intoxicările şi obezitatea nu pot fi deasemenea evitate. Astfel cheltuielile cu hrana fiartă sunt de câteva ori mai mari decât în cazul alimentelor crude. Adeseori, cheltuielile cu medicul măresc cheltuielile cu alimentele şi asa destul de mari. Este necesară şi o asigurare de boală inutilă. In pus se adaugă accidentele de muncă şi pierderile prin odihnă în sanatorii. Ceea ce este mai rău şi nu poate fi evitat cifric sunt durerile şi chinurile suferinzilor, făcând abstractie de nevoile financiare şi sufletesti ce apar în câte o familie. Atâta sacrifică omul pentru plăcerile gurii. La toate acestea trebuie spus că gusturile se pot reeduca pentru că după cum se stie, gustul este o problemă de obisnuintă. Apropos de plăcerile gurii; îmi iubesc mai mult hrana de acum decât cea de dinainte. Imi amintesc încă bine de schimbarea obiceiurilor mele. Sardinele în ulei din conserve se numărau atunci printre mâncărurile mele preferate. Când am început să fac trecerea spre celălalt gen de alimentatie, mi-am propus ca pe viitor în fiecare sâmbătă să mai cumpăr doar o conservă mică, nu două ca să fiu pregătit şi pentru sâmbăta următoare, căci dacă vrei să renunti la ceva ce-ti place, să nu faci provizii în casă pentru că ispita este mare. După un timp mai cumpăram abia la două săptămâni câte o conservă şi apoi din ce în ce mai rar. După circa o jumătate de an nu mai simteam nevoia să le mănânc. Ce importantă mai au viata sau banii fără sănătate? Această chibzuintă să ne dea curajul de a trece la noul gen de mâncare.

6. MUNCA GREA SI HRANA CRUDA La discutiile privind hrana crudă aud tot mereu „dacă ar trebui să muncesti greu, atunci să te văd”, adică dacă as rezista numai cu crudităti. Am efectuat ocazional munca grea şi hrana crudă s-a dovedit exceptională. Numai esti chinuit de oboseală şi sete. Conform relatărilor, s-au efectuat încercări privind rezistenta muncitorilor ce efectuau munca grea. Unii erau vegetarieni convinsi, altii se alimentau cucrudităti. Cine suportă eforturile de două ori mai mult timp? Tocmai cei carese hrăneau cu crudităti. Există documente. Un dublu învingător olimpic la înot pe distante mari, Roos, din America, care a câstigat medalia de aur la Sidney şi Roma, a publicat o carte unde afirma printre altele că mesele lui principale se compun 90% din hrana crudă cu absoluta evitare a cărnii. El explică rezistenta lui iesită din comun prin consumul de crudităti şi relatează în cartea amintită că în luptă îsi punea întreaga lui fortă când ceilalti scurt timp înaintea sosirii erau epuizati. In general se crede că şi carnnea ar fi o mâncare de fortă. Dar nu este asa, fiind un mijloc de excitare ca şi cafeaua. Forta scade încetul cu încetul şi apare moleseala. Ar fi gresit să facem o comparatie cu efectul alimentării cu carne la animalele răpitoare pentru că acestea înghit carnea crudă cu tot cu piele şi păr, iar organismul lor este în plus creat pentru asa ceva. Carnea fiartă contine în afară de asta o infimă părticică din valoarea nutritivă a celei crude. Asa cum am aflat, proteinele se devalorizează prin fierbere în proportie de 2/3 sau se distrug. Si fierul continut în carne prin fierbere devine anorganic şi astfel rămâne nevalorificat, cât despre vitamine acestea nu se mai găsesc deloc. In plus, nici un alt aliment nu intoxică şi acidizează în asa măsură cum o face carnea, lucru ce favorizează aparitia bolilor. Două doamne, mie foarte cunoscute, au făcut o cură de slăbire mâncând un timp numai carne şi salată. Experienta a reusit. Pentru a-si mentine supletea au continuat acest gen de hrănire având impresia că această carne ar fi un element deosebit de valoros. Nu mult timp după aceea au murit amândouă de o boală de sânge. Eu personal consider carnea drept un aliment unilateral fără valoare. Este o tragedie că medicii recomandă carnea până şi sugarilor. Se poate obiecta că unii carnivori ajung să trăiască până la adânci bătrânete. Exceptii există mereu dar în acest caz un rol îl joacă şi cumpătarea. Pentru a produce un kilogram de carne sunt necesare 10 kg decereale, grăuntele cerealelor fiind de 10 ori mai valoroase şi sănătoase.

Problema alimentaţiei mondiale ar putea fi usor rezolvată. Cele mai multe mâncăruri fierte contin tot atâta sare ca şi furajele speciale ce se dau astăzi animalelor pentru îngrăsare. Si omului, şi mai ales celui ce munceste greu îi merge în mod asemănătoranimalelor puse la îngrăsat; sarea trezeste în el senzatia normală de foame şi sete continuă. Ambele necesităti se vor înlăturate şi astfel duc la obezitate, ceea ce îl împiedică pe om în munca grea ce o depune. Un alt dezavantaj: organismul, conditionat de sare acumulată în corp, acumulează un excedent de apă pe care muncitorul o elimină la cel mai mic efortodată cu sarea, prin transpiratie. Intelegem acum de ce acei vegetarieni de crudităti rezistau de două ori mai mult decât ceilalti. Intelegem de ce cruditătile te eliberează de oboseală. Ce avantaje ar avea soldatii nostri dacă ar putea să fie entuziasmati pentru acest fel de hrănire. Gânditi-vă la eventualllitatea unui război, la simplitatea aprovizionării şi la avantajele în cazul unei nopti nedormite. Exemplul îngrijirii vechilor soldati romani din cap. 7 ne poate da o oarecare imagine. Dar pentru intreprinderile de constructii nu ar fi avantajos dacă ar da muncitorilor lor această carte?

7. DEVALORIZAREA LAPTELUI PRIN PASTEURIZARE Pasteurizarea a fost descoperită în secolul trecut de Louis Pasteur. Prin încălzirea alimentelor trebuiau omorâte bacteriile. Faptul că astfel alimentele erau mai mult sau mai putin devalorizate, ba chiar deveneau un pericol pentru sanătate, îl arată o experienţă relatată de revista editată la Oxford în iulie 1950, „Need and Matter”: în Scotia s-au efectuat la o scoală agricolă încercări cu lapte crud şi lapte pasteurizat. Opt vitei noi născuti au primit din prima zi lapte pasteurizat; iar alti opt lapte crud. Doi din prima grupă au murit deja după o lună, unul a fost scutit în continuarea încercărilor pentru a fi mentinut în viată, un al patrulea vitel a murit la două zile după perioada de încercare în timp ce ceilalti au mai putut fi salvati cu lapte nepasteurizat. Viteii din a doua grupă, care au primit lapte crud, erau în cea mai bună stare.

Sursa: Ernest Gunther- Hrana vie

By Farmacist Gabriela Stefancu